În data de 30 martie 2012 de la ora 12⁰⁰ am continuat programul „Oră de istorie la muzeu” lansat în anul 2009.

Invitatul special al acestei prezentări a fost cercetătorul arheolog dr. Stănică Pandrea de la Muzeul Brăilei, care a susținut lecția deschisă în sala Multimedia a Colegiului Național „Mihai Viteazul” din Sf. Gheorghe, în cadrul Cercului de Arheologie.

Prin tema propusă „Valea Buzăului în mileniul V a. Chr. O punte de legătură între sud-estul Transilvaniei și Valea Dunării„ organizatorii au încearcat să prezinte participanților la această întâlnire aspectele paleogeografice ale acestui spațiu geografic în mileniile V-IV a. Chr., bogăția resurselor naturale ale zonei (sarea, cuprul, silexul etc.), precum și cele mai noi informații cu privire la legăturile culturale ale populațiilor preistorice de tip Boian, Precucuteni, Gumelnița și Ariușd-Cucuteni.

„În mil. V a. Chr. aspectul geografic al Câmpiei Române și al depresiunilor intracarpatice din sud-estul Transilvaniei era cu totul altul decât cel de astăzi, inclusiv cursul apelor curgătoare era diferit. Buzăul traversa Câmpia Română de la vest la est, vărsându-se direct în Dunăre, așa cum se menționează și în „Istoriile” anticului istoric grec Herodot. Foarte probabil, Buzăul curgea pe actualul curs al văii Călmățuiului, fiind astfel, calea naturală care asigura accesul direct dinspre Valea Dunării și depresiunile intracarpatice din sud-estul Transilvaniei.

Într-o lume în care uneltele nu puteau asigura eficiența producției de hrană, luncile inundabile erau zone agricole disponibile în mod natural și care aveau o fertilitate ridicată. De aceea, aceste văi inundabile erau excelente surse de hrană, asemănătoare marilor văi fertile ale Mesopotamiei și Egiptului.     

În mil. V a. Chr., datorită caracteristicilor mai sus enunțate, Nord – estul Câmpiei Române și Sud – estul Transilvaniei formează, împreună, o zonă tampon între Muntenia, Moldova, Dobrogea și Transilvania.

Evoluția cultural – istorică a acestei zone tampon este unitară, Nord – estul Câmpiei Române și Sud – estul Transilvaniei au avut o evoluție cultural – istorică sincronică. Au format, împreună, un tandem ce lucra ca o punte peste Carpații de curbură.

În jurul datei 4900/4800 a. Chr, se produce a doua etapă de neolitizare a Europei. Această etapă este numită de arheologi geneza chalcoliticului balcano – anatolian și se caracterizează printr-un avans de populație dinspre sudul Dunării spre teritoriile situate la vest și la nord de Dunăre, înspre centrul și estul Europei.

În jurul datei 4700 a. Chr., în toată jumătatea estică a Pen. Balcanice, se produce un fenomen cultural – istoric cu extraordinare consecințe, caracterizat prin apariția și răspândirea ceramicii excizate și încrustate.

Momentul 4500 a. Chr. se caracterizează prin producerea unei schimbări profunde în toată Pen. Balcanică, caracterizată prin: apariția ceramicii grafitate și pictate, apariția și dezvoltarea metalurgiei cuprului, apariția unui nou tip de așezări, numită tell, ca rezultat al unor transformări economice și sociale (caracterizate de apariția unei elite conducătoare).

Etapa 4500-4000/3800 a. Chr., se caracterizează prin apariția unor noi manifestări culturale, numite de arheologi  civilizațiile cu ceramică pictată de tip Gumelnița și Ariușd-Cucuteni.

În afara arcului carpatic pe valea Buzăului/Călmățuiului apare un lanț așezări de tip tell ale culturii Gumelnița, care fac legătura între Carpații de curbură și Valea Dunării. Pe actuala vale a Călmățuiului așezările de tip Gumelnița formează, probabil, o uniune tribală (chiefdom) care era legată de marea și foarte bogata așezare gumelnițeană de tip tell de la Hârșova. Probabil, tell-ul de la Hârșova juca în mil. V a. Chr. rolul pe care în sec. V – IV a. Chr. le juca marile polis-uri grecești.

În interiorul arcului carpatic, pe văile Oltului și Râului Negru se naște civilizația cu ceramică pictată de tip Ariușd, pe care istoricii o integează marelui bloc cultural Ariușd - Cucuteni –Tripolje” Dr. Stănică Pandrea